Sunday, December 2, 2012

despre prieteni cu dor..

    Azi dimineata m-a trezit mirosul cafelei cu lapte pe care sotul o bea in fuga, inainte sa plece la serviciu. Eu n-am mai putut sa adorm cum faceam de obicei, pentru ca, privind prin geam, am observat ca soarele si-a facut aparitia dupa vreo saptamana de ploi si cer noros. E soare "cu dinti" cum se zice prin partile Moldovei. E soare si frumos, insa gerul musca din plin. Chiar daca sunt sub zero grade afara, asta nu te impiedica sa visezi la lucruri frumoase.
    Imi doresc sa fiti aici, cu mine, sa ma sunati si sa-mi ziceti "Hai sa iesim in oras..", iar eu lenesa sa va zic ca ma mai gandesc, dar sotul sa ma indemne sa ies cu voi...
    Mi-e dor sa ma trezesc la 11 dimineata, iar la 1 sau 2 dupa-amiaza sa am intalnire cu voi, sa ne plimbam prin oras, sa mergem la cumparaturi, sa stam pe banca in centru si sa privim lumea care circula, sa criticam tinutele si comportamentele, sa mergem la "Bo-tteo" sa mancam o pizza sau pui cu orez indian. Una sa comande apa plata cu lamaie, una Pepsi, iar cealalta sa fie in graba. Sa mergem la asa numita "Catea lesinata" ca sa servim un Diplomat sau sa mancam covrigi cu susan pe banca...
    Imi e dor de zilele in care tot ce aveam noi nevoie eram "Noi", ciocolata si un pachet de batiste sau sa stam in picioarele goale, in pijamale mancand la micul dejun cartofi prajiti si omleta.
    
    Mi-e dor si de acei prieteni cu care ma vedeam zi de zi, iar astazi fiind parinti si coplesiti de probleme cotidiene ei gasesc timp sa te sune, sa-ti lase un mesaj in care te intreaba simplu ce faci? Nu asteapta un raspuns ci mai degraba o conversatie.
    Imi amintesc de petrecerile zgomotoase, incheiate cu Karaoke dupa un gratar in natura si multa bere la activ, de noptile in club incheiate aproape de fiecare data cu o dicutie prelungita despre viata, in holul caminului sau despre micul-dejun si cinele luate impreuna, aproape in fiecare zi, de bucuriile traite impreuna la absolvire, la drumetii, la nuntile noastre.
     Imi amintesc cum v-am cunoscut, pe voi, pe toti... Cand am ajuns pentru prima data in orasul in care urma sa-mi incep studiile la facultate eram o adolescenta fara o idee asupra noii vieti care urma sa inceapa, intr-un oras inabordabil, plin de oameni necunoscuti care pareau haini. In acest univers sumbru, la inceput, v-am cunoscut pe voi. In prezenta voastra ma simteam eu insami.

Blicik
     Mi-e dor si de voi, prieteni dragi, la care intodeauna gasesc usa deschisa atunci cand ajung la Chisinau si desi o fac rar aceasta usa nu se inchide niciodata. Va simt sufletul cald de fiecare data cand va trec pragul, iar problemele mele le las afara ca si cum n-ar exista. Voi ma faceti sa ma simt in universul meu intr-un loc pe care nu prea il mai cunosc, dar pe care il numesc Acasa. Pe langa parinti, anume pentru voi as vrea sa revin mai des acasa.

    Mi-am pus si eu intrebarea aceea despre care multe citate s-au scris si anume ce este prietenia? 
    Cred ca fiecare dintre noi o percepe diferit si are o anumita definitie. Pentru mine acea definitie se rezuma la oamenii carora le pasa de mine si a celor de care mie imi pasa. Sunt acei oameni de care daca nu ii vad o zi, o luna, un an mi-e dor de ei si atunci cand ne revedem putem relua firul povestilor exact din punctul in care l-am lasat. Sunt acei oameni a caror fata zambitoare sau trista iti face placere s-o vezi, sunt acei pentru care ma pot trezi in miezul noptii fara sa stramb din nas, alaturi de care sa traiesc si bucurii si tristeti si impliniri si esecuri, ale lor sau ale mele. E legatura care se bazeaza pe emotii si sentimente frumoase si nu neaparat pe o proximitate fizica.

    Nu am multi prieteni, dar cei pe care ii am ma fac fericita. Desi viata a avut planuri diferite cu fiecare dintre noi, chiar daca ne despart mii de kilometri eu ii simt aproape de inima mea si cred ca legatura noastra se va pastra vie si se v-a solidifica odata cu fiecare clipa care trece peste gandurile noastre. 

Si mai mult decat atat, le multumesc ca fac parte din viata mea si ca ii pot numi PRIETENII mei!!! 
Voi va stiti mai bine care sunteti;)!!!
P.S. As fi vrut sa pun poze cu voi toti si cu momentele speciale pe care le-am trait impreuna, sa vorbesc si despre acei care poate nu se regasesc in descrierile mele, dar nu mi-ar ajunge spatiu cate lucruri frumoase pot sa vorbesc despre voi si despre amintirile cu voi.

No comments:

Post a Comment

Zi-mi si mie la ce te gandesti