Saturday, March 30, 2013

"Ma simt batrana, grasa si urata!" Happy Weekend!

    Acum cateva zile, in timp ce sotul conducea pe autostrada si eu il cicaleam, ba sa mearga mai incet, ba sa pastreze distanta mai mare fata de masina din fata (asta in timp ce distanta era de vreo 10 m :D)), ba una, ba alta, am ajuns la discutia despre femeile care se machiaza in timp ce se afla la volan si ne-am amintit o astfel de scena surprinsa de noi, la un semafor, pe culoarea rosie, in Bucuresti:

Sotul: Bine ca nu se machiaza in timp ce conduc;
Eu: Pai cum sa se machieze, asta ar insemna sa-si intinda aiurea rimelul sau rujul;
Sotul: Gandire tipic femenina, adica tu nu te-ai gandit mai intai, ca ar pune in pericol siguranta traficului ci estetica machiajului...
Eu: :DDD... adica si aia, dar...
Am tacut.

Ei, daca tot e Happy Weekend hai sa va delectez cu cateva bancuri despre femei:


"Unul a scos un iepure dintr-o palarie si se lauda ca e magician. Eu am scos un bou din inima mea si nu ma laud".

..........

Sotul tocmai terminase de citit "Barbatul casei", o carte care ii invata pe barbati cum sa se impuna in relatia cu sotia.
Vine direct la nevasta-sa si proptindu-se in fata ei, zice:
-De acum sa-ti intre in cap ca eu sunt barbatul in casa asta si cuvantul meu e lege! Ai inteles? Asa. Acum vreau sa-mi prepari cina, sa ma servesti, dupa care vreau ceva la desert. Dupa ce mananc, te duci sa-mi pregatesti baia, ca sa ma relaxez. Dupa baie, ghici cine ma imbraca si imi face freza!?
Nevasta zice:
- Cei de la pompe funebre!

..........

O pereche pleaca in vacanta pe un lac, unde se putea pescui. Lui ii placea sa pescuiasca in zori, ea adora lectura. Intr-o dimineata, el se intoarce obosit dupa cateva ore de pescuit si hotaraste sa traga un pui de somn.
Desi, lacul nu-i era familiar, ea hotaraste sa iasa cu barca. Vasleste putin, apoi reia lectura.
Dupa un timp, apare paznicul cu barca, langa ea.
-Buna ziua! Ce faceti aici?
-Citesc
Sunteti intr-o zona unde pescuitul e interzis!
-Dar eu nu pescuiesc, nu se vede?
-Da, dar aveti tot ce va trebuie in barca. Trebuie sa ma urmati si sa va amendez.
-Daca o faceti, am sa va denunt pentru violenta carnala.
-Dar nici nu v-am atins!
-Da, dar aveti cu dvs tot ce va trebuie!
Morala: NU contrazice niciodata o femeie care stie sa citeasca!


...........

Fetelor, Povestea Cenusaresei, este dovada clara ca, o noua pereche de pantofi iti poate schimba viata!

...........

Care erau problemele femeilor acum 200 de ani? Avea o singura problema: ca era femeie!

..........

Femeilor nu le place sa le intrebi de varsta lor. Dar sunt in stare sa te stranga de gat daca uiti de ziua lor!

..........

-Tata, eu ma marit!
-Cu cine?
-Il stii pe Ionel, vecinul? Cu el!
-Aoleu draga mea, baiatul ala e vai de capul lui, orfan de parinti, sarac, ratacit...
-Dar tata... eu nu caut baieti cu bani!
-Nu e vorba de asta draga mea, dar pe el si asa l-a batut soarta, tu vrei sa-i pui capac?

P.S.: Bancurile sunt bancuri si trebuie tratate ca atare.
Sa aveti un weekend cat mai vesel!






Friday, March 29, 2013

Suntem sot si sotie, nu siamezi

    De curand cineva m-a intrebat de ce n-am cont comun cu sotul, pe retelele de socializare. Pe bune? Si daca divortam? Cum impartim contul? Nu, nu avem in plan sa ajungem acolo, dar ma intrebam asa, prin absurd.


    Astia cu conturi comune mi se par, de-a dreptul, penibili. Adica ce, daca n-ai cont comun pe retelele de socializare va intelegeti mai putin? Va iubiti mai putin? Va respectati mai putin? Cu ce e mai puternica relatia voastra, ca aveti cont comun de genul Ion si Maria Cutarescu, decat a nostra, ca ne-am lasat spatii in care sa respiram in intimitate. Nici macar asta nu se poate numi intimitate, din moment ce se afla pe o retea de socializare, dar macar atat, nu?. Si la o adica, daca, numai eu sau el, suntem administratorii propriilor conturi, dar avem setat acolo "Casatorit cu..." nu e clar ca e casatorit si ca e luat? Ar mai ramane, ca dupa casatorie, sotii sa aiba un buletin comun, sa fie legati unul de altul exact ca niste siameni.

    Uite eu, de exemplu, am niste prietene pe retelele astea si ne conversam, pe sot nu-l intereseaza mica noastra barfa. De ce ar trebui sa-l impun sa asiste, involuntar, la "De-ale fetelor", venindu-i sistematic notificari pe telefon cu "Aveti un mesaj de la cutare", cutare pe care el nici macar n-o suporta sau n-o cunoaste? Or, el are niste colegi/prieteni/whatever si au discutiile lor. De ce sa ma intereseze pe mine ce discuta el despre gagici, porcarii si chestii? Sau eu si el avem colegi din scoala/facultate/masterat/serviciu diferiti. De ce, trebuie noi, fiecare separat, sa astistam la abuzul de informatii venit de la toti cei pe care nici macar nu i-am cunoscut?

    Suntem doua persoane distincte, chiar daca ne simtim ca una. In ochii societatii suntem Eu si El si asa ar trebui sa ramanem, Eu si El, casatoriti din dragoste, care inca mai dureaza, desi au trecut ani si ani, inca ne mai harjonim ca niste pusti de liceu, ne cicalim cu dragoste, ne respectam prietenii reciproc, ne lasam loc de intimitate, care e mare lucru, ne dam sfaturi, dar nu ne obligam, iesim separat cu prietenii si nu se intampla nici o tragedie. De ce, daca Eu si El, suntem fericiti asa, sa ne schimbam doar pentru ca neica nimeni, autodeclarata ca "trecuta prin viata", si-ar dori ca noi sa fim altfel, sa fim ca ei?

    Fiecare om are si este in drept sa aiba spatiul lui intim, indiferent daca e casatorit sau nu, indiferent daca e pe retele de socializare sau acasa, la serviciu sau oriunde. Noi doi suntem soti/iubiti/amanti/proprietari/orice alt ceva, dar nu siamezi. Punct








Thursday, March 28, 2013

Draga iarna, te pupam, la revedere!

Draga Iarna,
desi imi place, la nebunie, prima zapada, primii fulgi, mirosul sarbatorilor tale - Craciunul si Revelionul, cand stau in casa, cu o ceasca de ceai in mana si privesc pe geam, cum ninge decembrie, or ianuarie, zbenguiala cu bulgari de zapada, datul cu sania, care imi aminteste de partiile din mijlocul satului, unde se adunau sute de copii si faceam intrecere, la 9 dimineata sau la 11 noaptea, ma gandeam asa, intr-o doara, tu nu te-ai plictisit de noi?

Ai venit foarte devreme anul asta, iti multumim pentru minunatele zile cu zapada si ambuteiaje si pentru sarbatorile pe care ni le aduci in fiecare an, cu aceleasi minunate colinde si cadouri, dar stii vorba aia, oaspetii mai vin, dar mai si pleaca. La fel si anotimpurile, daca nu stiai. Saraca primavara ingheata, pe undeva, pentru ca nu incape de tine. I-ai ocupat si timpul ei, deja de o luna. E sfarsit de martie, totusi! Tu ti-ai adus toata zestrea, cu frig cu tot, si nu te mai lasi dusa de la noi. Stiu ca iti place aici, dar nu fi egoista, las-o si pe inmiresmata primavara sa intre pe la noi. Am avut destule flori inghetate pe geam, acum mai vrem si in vaze ceva colorat. 

Si daca pleci, de fapt nu daca, dar hai odata, ia-ti cu tine si toata zestrea de vanturi, furtuni, gheata, nasurile si mainile inghetate, troienele si adu-le la anul, caci anul asta deja ne stau in gat.

Iti multumesc frumos inca o data si iti doresc Drum bun!

Wednesday, March 27, 2013

Luna

Luna din seara asta nu are nevoie de cuvinte.


Miercurea fara cuvinte.
P.S. Luminita aia, albastra, de deasupra, o fi vreun OZN? Zic:)))



27 martie, Basarabia si Romania - una singura!

Eu am zis ca pe acest blog, nici miros de politica nu va fi. Aceasta data, este, insa, un fapt istoric, dicolo de politica si de aceea tin sa-l omagiez aici.

Poate, putini sunt aceea care stiu ce reprezinta 27 martie.

"...Poporul roman n-a venit din afara, aici s-a nascut... Noi nu avem unde pleca si nimeni nu are dreptul sa ne goneasca din tara noastra. Un veac intreg, supusi si tacuti, am purtat jugul, de un veac intreg limba noastra e oprita, un veac intreg cartea natala a fost persecutata ca o otrava revolutionara...".
Aceste cuvinte au fost rostite de Constantin Stere la deschiderea sedintei Sfatului Tarii din 27 martie 1918.

O zi mare pentru istoria unei tari mici si chinuite. La 27 martie 1918 se voteaza, de catre Sfatul Tarii, unirea Basarabiei cu tara mama, Romania.

Din pacate, acest drept, al tuturor romanilor, de a ramane uniti, nu este recunoscut de catre Rusia si astfel in 1940, Basarabia este din nou rupta din trupul Romaniei Mari si instrainata, impunandu-i-se un alfabet, o limba, niste traditii diferite de cele mostenite de la parinti.

Basarabia isi declara independenta in 1991, la 27 august. E un pic cam tarzie aceasta independenta, pentru ca in acele rastimpuri s-au pierdut multe din cele ce faceau din basarabeni un popor mandru. S-au pierdut vieti, s-a pierdut identitatea, s-a pierdut umanitatea, s-a pierdut o parte din grai. In schimb s-a implantat o alta identitate, care nu e nici romaneasca, nici ruseasca, e o amestecatura de de toate, o religie a urii si inumanitatii, in timp ce bastinasii erau instrainati de pamantul natal, erau inlocuti cu orice alt soi de natie, limba a devenit o amestecatura din toate cate putin, iar de patriotism nici nu poate fi vorba cand, oamenii, nu stiu ce nationalitate au. Sunt bezmetici.

Si eu fac parte din acest popor bezmetic, doar ca in familia mea s-a pastrat o farama din acea identitate, pe care bunicii, apoi parintii au avut grija sa mi-o transmita.
Bunica mea, desi orfana si fara carte, a pastrat in suflet mostenirea genetica si nimic, dar absolut nimic, nici macar deportarile, nu i-a schimbat povara mostenita.

Asa ca astazi, si in numele ei, ma declar mandra de apartenenta mea!


P.S. Ideea postarii acestui video a venit de la Crenguta.



Tuesday, March 26, 2013

Ciorba de perisoare - un deliciu cu dor de casa.

    Imi place sa gatesc. Sunt o gurmanda declarata a mancarurilor neindulcite, pe care, imi place sa le prepar chiar eu. Niciodata nu ma tin strict dupa o reteta, poate din aceasta cauza, acelasi fel de mancare iese diferit de fiecare data, insa, de fiecare data, este tot mai gustos. N-am zis-o eu ci sotul, care mereu imi spune ca "Ajung si eu la vorba aia, dragostea trece prin stomac".

    Nu ma pot lauda ca as gati multe feluri de mancare, dar sunt convinsa ca orice as incerca mi-ar iesi, intr-un fel sau altul, gustos. Imi place, foarte mult, sa prepar acele feluri de mancare pe care le-am deprins de acasa, de la bunica, de la mama, dar desi, gustul de acasa, nu-l pot aduce cu mine in strainatate, ma resemnez si savurez reteta asa cum iese.

    Zilele astea am gatit ciorba de perisoare. In diferite zone ale tarii, aceeasi reteta pare diferita, insa isi pastreaza ingredientele de baza - cateva legume si perisoarele din carne cu orez.

    Sa trecem la reteta:
Ingrediente pentru ciorba:
2 morcovi medii
1 radacina de patrunjel medie
1 felie de telina
1 radacina de pastarnac mica
cativa cartofi
1 ceapa
1 ardei rosu (capia de exemplu)
sare dupa gust
zeama de la o lamaie/sare de lamaie/bors

Ingrediente pentru perisoare:
500g carne
2 maini de orez (recomandat cu bob lung)
1 ceapa
1-2 felii de usturoi
sare
piper negru macinat
o mana de patrunjel
2 oua

    Toate legumele (cu exceptia ardeiului) se toaca marunt din cutit, se pun intr-o cratita de 5 l, se acopera cu apa si se pun la foc mediu pentru aproximativ 20-30 de min.
Intre timp facem perisoarele. Intr-un bol se pun toate ingredientele pentru perisoare, se framanta bine, apoi cu mainile umede facem perisoare de marimea unei nuci, asezandu-se pe un fund de lemn sau o farfurie plata.

    Cand legumele sunt aproape gata, punem perisoarele, una cate una, pe toata suprafata cratitei, nu le inghesuim intr-un singur loc si lasam sa fiarba inca vreo 10 min.

    Punem sare dupa gust si acrim ciorba. Daca legumele si perisoarele sunt fierte, luam oala de pe foc si o lasam sa isi ia gust. Se serveste cu smantana, un pic de patrunjel verde si ardei.


    Da, stiu, nu e cea mai MasterChef farfurie, dar va garantez ca e foarte gustoasa.

    P.S. 1. In ciorba de perisoare nu se pune cartofi, insa pentru mine ciorba nu e ciorba daca n-are si cartofi. Daca n-are cartofi atunci e o supa pentru cei fara dinti :D
2. Este bine ca orezul din perisoare sa fie pus uscat in carne
3. Ardeiul rosu e pentru a da culoare ciorbei.
4. De obicei nu se pune usturoi in perisoare, eu pun pentru ca imi place  ca ii da o anumita aroma
5. Legumele se taie marunt sau se dau prin razatoare, eu, insa, le tai mai mari. Asa am apucat de la bunica care zicea ca "daca ai dinti, inseamna ca trebuie sa ai si ce mesteca ca sa simti ca ai mancat". Ideile bunicii mele nu e musai sa le aplicam, dar mie imi place asa.

    Sa aveti pofta buna!







Sunday, March 24, 2013

Cat costa fidelitatea?

    Fidelitatea nu e o chestiune care se cumpara si nu este o chestiune ce are nevoie de evaluare si analiza din punct de vedere social, nu este o instanta sociala si nici macar morala. Este o conditie, un resort pur psiho-afectiv.
    De ce m-am apucat sa vorbesc despre fidelitate? Nu, nu are legatura cu mine, doamne fereste sa aiba, doar ca, intrand intr-o criza de inspiratie, mi-am adus aminte de niste cazuri la care am avut surpriza neplacuta sa asist involuntar.

    Sa zicem, ca, o cunostinta, cu pretentii de prietena, este super-mega-extra fericita, intr-o relatie alaturi de iubitul ei. Fata de tine n-au nici o prejudecata, sunt niste pupaciosi. Isi arata iubirea in fata tuturor si fara rezerve, ca si cum ar vrea sa le demonstreze tuturor ceva. Au ganduri de casatorie si ii consideri niste norocosi ca s-au gasit. Intamplarea nefasta face, ca, tocmai tu, sa-l surprinzi pe el, la un moment dat, la un colt de strada, pur intamplator, cum o cuprinde, de ramas bun, pe o duduie si o pupa lung si apasat pe buze, nu pe obraz, ca si cum ar vrea sa-ti arate si tie ca ei sunt mai mult decat cunostinte. Ea, cu siguranta, nu e prietena ta si el nu te vede ca i-ai vazut. Ce faci? Alergi la prietena si-i zici ce ai vazut?
    Ei bine, primul instinct a fost sa alerg la ea, gandindu-ma ca daca as fi in locul ei, asa as vrea sa fie. Insa, intre timp, m-am gandit la altceva si anume ca adevarul vine sub multe nuante, ca uneori oamenii nu vor sa stie, desi sustin, sus si tare, ca vor. Si asa, am lasat mana sortii sa-si faca treaba. Ea, intr-un fel sau altul, va afla si daca nu e important vor trece peste, iar daca te bagi tu, vor trece si peste tine.

    Un alt caz, aceeasi situatie. Un cuplu aparent fericit, casatorit la repezeala, din cauza unui bebe care a venit in cele mai neasteptate momente, isi savureaza iubirea, pana intr-un moment in care se intampla ceva. El (tot el) face o pasiune pentru o terta persoana din anturajul lor, vizitand-o destul de des. Toata lumea din anturaj afla si tace. Sotia stia si ea, dar si ea tace, tace pana intr-un moment cand izbucneste.
Apoi toata lumea o sustine, il cearta pe el, dupa care ei isi rezolva problema si pornesc un mic scandal impotriva tuturor. Ca, la o adica, de ce se baga toti ceilalti in relatia lor. Mda.

    De data aceasta e invers, ea e buba. Sunteti prieteni buni cu amandoi, dar cu ea mai mult vorbesti, logic, ca intre fete. Ea incepe sa ti se planga ca e nefericita, ca el nu mai e ca la inceput si intr-un final sa-ti zica ca l-a inselat sau ca inca il inseala. Ce faci, te duci la el si bati cu paru-n masa aratandu-i cine-i nemernica de langa el? Sau o rogi frumos sa inceteze, or dimpotriva o incurajezi pentru ca suna palpitant si iti surade ideea ca vine cu noi surse de barfa?

    Bun, dincolo de aceste cazuri si intrebari, nu ne ramane decat sa suferim in liniste si ca cel mai bine faci cand nu te bagi in oala celuilalt. Cel putin asa fac eu, care m-am convins de mii de ori ca e mai bine asa.
Ramane, insa, intrebarea de ce oamenii inseala? De ce daca nu mai tine la persoana respectiva, nu o paraseste pur si simplu.  Oare, comoditatea de a avea un trup cald langa el, in orice moment, este o dorinta mai mare decat despartirea? Daca gasim raspuns la aceste intrebari, gasim si rezolvarea.
    Totodata, imi repugna autovictimizarea in numele unei false moralitati care trambiteaza perfid si murdar, inrobirea celuilalt prin santaje de genul "daca nu, voi divorta". Divorteaza pur si simplu, nu mai bate apa in piua in incercarea de al aduce pe drumul cel drept. Si pana la urma, nimeni nu e dator emotional, afectiv si mental nimanui si atunci cand alegi sa-i dedici totul, inclusiv fidelitatea, unei singure persoane, fa-o pur si simplu, ofera-i exclusivitate.




Saturday, March 23, 2013

Alo, da, eu sunt Andrei!

    Era trecut de patru dupa-amiaza. Lucy si-a strans cartile si le-a pus in geanta uriasa din cauza careia avea dureri de spate. Isi jurase in repetate randuri ca isi va lua ruxac, doar ca, acea piesa nu i se parea femenina. Asa ca, pana una alta, isi ducea, cu mandrie, crucea de femeie. Si-a pus geanta pe umarul drept si s-a indreptat spre iesire. Holul liceului, atat de aglomerat in pauze, era atat de pustiu la acea ora.
    S-a uitat la ceas. Avea 20 de minute sa ajunga in statie pentru a lua autobuzul 23 spre casa. Ea avea nevoie de doar 13 minute. Acest program devenise o rutina, in acel ultim an de liceu. De obicei, in statie, se aseza pe scaun si se uita la trecatori. Asa a facut si acum. Nimic mai interesant, in acele momente, decat sa te uiti la oameni, cum sunt imbracati si cum merg, or la masini, ce marca si ce culoare au, or la blocurile de locuinte de vizavi sau la cerul plin de soare, dar si de nori.
    In acest tablou obisnuit, pe partea cealalta a strazii, la trecerea de pietoni, un tanar astepta sa traverseze. Era inalt, brunet, purta palton. L-a privit fugar si si-a amintit ca are tema la romana despre importanta iubirii in operele literare.  Un subiect cam dificil pentru Ea. Ca sa poti scrie despre iubire si alte chestii romantice, trebuie sa fi simtit, macar odata, acel sentiment. Sa povestesti, din carti, ce au zis altii, nu-i suficient. Or, Ea, niciodata, nu a fost atinsa de acel fior. Citea cu nesat, carte dupa carte, roman dupa roman si gasea, in fiecare, fara exceptie, iubirea caracterizata intr-un fel sau altul. Ea insa nu stia cum e acel sentiment, nu stia inca.
    Imaginea acelui tanar a disparut in spatele autobuzului care a sosit in statie. Ea a urcat si s-a asezat pe un scaun, cu gandul la iubirea descrisa in carti.
    Tanarul cu palton a sarit din fuga in autobuz si s-a asezat in fata Ei cu spatele lnaga usa. S-au privit fix, cateva secunde, apoi Ea si-a indreptat privirea pe geam, iar El a deschis o carte.
    Gandurile au inceput s-o inunde in valuri uriase, iar inima si-a accelerat ritmul. Dorinta de al mai privi odata era enorma, insa se simtea rusinata si incomod sa o faca. Dupa ceva timp, a indraznit si atunci, concomitent, s-au privit pentru a doua oara. El a zambit fantomatic, iar Ea si-a indreptat, din nou, privirea pe geam.
    "Urmeaza statia..." i-a rasunat in urechi si s-a ridicat indreptandu-se spre usa. Dupa cateva minute interminabile, ganduri, intrebari si dorinte inepuizabile, autobusul s-a oprit in statie. Inainte de a se fi deschis usa, Ea, intr-o, actiune plina de curaj si necaracteristic ei, s-a aplecat spre urechea lui si i-a soptit "Ai buzele prea senzuale ca sa..". Usile s-au deschis si Ea a zbughit-o afara, parca vrand sa fuga de acea angelica aratare, din cauza careia inima ii batea cu atata putere si care a facut-o sa fie atat de indrazneata. "Ai buzele prea senzuale ca sa nu-mi doresc, atat de mult, sa le sarute pe ale mele" si-a continuat gandul fara ca El s-o mai auda, disparand printre copacii parcului pe care il traversa zi de zi.
    Nu s-a uitat in spate nici o clipa si nu avea de unde sa vada cum doi ochi negri priveau prin geam, urmarindu-i pasii rapizi si zglobii.
    In autobuz, un zambet fugar s-a strecurat in coltul gurii, inainte de a raspunde la telefonul care suna de cateva zeci de secunde. "Alo, da, eu sunt, Andrei!".









Friday, March 22, 2013

Dansul este limbajul ascuns al sufletului

"Dansul este viata", "Dansul este o poezie tacuta", "Dansul este poezia piciorului", "Dansul este muzica miscarii", "Dansul este limbajul ascuns al sufletului", dansul este...

Dansul mi-a placut dintodeauna, poate, pentru ca sunt lemn la aceasta materie, poate, pentru ca mi-am dorit sa merg la lectii si nu am putut, poate, pentru ca... Pentru mine, dansul inseamna eliberare, dezlantuire, patima, viata, traire, miscare, talent, daruire, munca si multa pasiune.

Zilele astea circula pe net un filmulet de la varianta ucraineasca "Au talent". Dansul este absolut fascinant. Cei doi sunt si danseaza incredibil. Urmariti-i si voi:


Tot la Ucraine's got talent a venit si un baietel minunat:


Doar astazi Ucraine's got talent.
Maine voi fi din nou eu.

P.S. Daca aveti probleme cu vizionarea clipului al doilea gasiti aici link-ul.

Thursday, March 21, 2013

Acum 5 ani (I)

    Voi va mai amintiti ce ati facut cu 5 ani in urma? Eu da! Ca si cum ar fi fost ieri...

2008 n-am cum sa-l uit. 5 ani in urma. Deja? A fost un an plin de de toate. A fost anul in care am spus Adio Facultatii, cu mari emotii si Bun gasit Masterat cu si mai mari emotii, Pe curand Pitesti, Buna seara Bucuresti. A fost anul in care am facut cunostinta cu plaja romaneasca a Marii Negre, am respirat pentru prima data aerul curat al Carpatilor si m-am angajat pentru prima oara (n-a durat mult, ca se pare, nu prea-mi place programul "8 to 5").

    A fost, poate, cel mai plin an de evenimente, de stari si emotii, de la cele mai fericite la cele mai stresante.

    Sa incep cu inceputul. La sfarsit de februarie, inainte de a se fi topit, de tot, zapada, am luat trenul de 5 AM spre Predeal, impreuna cu Iubi (actual sot) si cu doi prieteni Zinka si Barbosu'. Cei doi, care ni s-au alaturat, n-aveau nici o tangenta unul cu altul, nici pana atunci, dar nici de atunci incolo. Specific asta ca sa nu se interpreteze. Zinka era colega mea de camera, iar Barbosul prietenul din liceu al lui Iubi. A fost o zi in care plamanii si creerul meu s-au oxigenat cat pentru tot restul anului. Ne-am dat cu sania. Nici unul dintre noi nu stia sa schieze. In loc sa coboram, noi am urcat jumatate din partia Clabucet, ca sa facem poze de la inaltime. Ne-am oprit undeva, pe acolo, printre brazi si am luat pranzul pe o buturuga - pate, rosii si paine. Intre timp a inceput sa ploua, iar apoi am coborat pe sanie, la poalele partiei. Era sa luam vreo doi schiori in carca, dar bine ca n-a fost. Ne-am intors in statie ca sa luam trenul retur. Aveam bilete la 5 PM, insa pe la 2, deja, vroiam sa ne caram acasa. Aveam picioarele ude, foame in stomac si oboseala in ochi. Am schimbat biletele, am platit o mica taxa pentru asta si ne-am pus pe asteptat trenul de la 3. Si pentru ca ni se facuse foame, am mers in localul de langa gara si am mancat cartofi si pui prajiti. Unii dintre noi au adormit pe masa, ceilalti si ei nu erau departe de a ne face sa pierdem trenul. Aproape din mers am urcat si dusi spre Bucuresti am fost.
Recunosc, aerul de munte m-a obosit in asa hal, incat, vreo saptamana dupa, n-am mai avut insomnii.

    Dupa aceasta excapada, de o zi, la munte, toti, cu exceptia lui Barbosu' (el nu era in an terminal) ne-am pus cu burta pe carte, in maxim 3 luni urma sa sustinem examenul de licenta - Eu la Jurnalism, Iubi la Economie, Zinka la AP. Inainte de licenta trebuia sa promovam sesiunea, de aceea tot stresul cu licenta a durat cam vreo 3 luni si mai mult. Eu am scapat la sfarsitul lui iunie, iar Zinka si Iubi au avut examenul la sfarsitul lui iulie, dupa care, imi amintesc din spusele celorlalti, am facut o bauta, in cinstea examenelor promovate.

    La cateva zile dupa, tot noi, cei 3, am mers la Costinesti cu cortul pentru 3 zile. Cort de 2 persoane pentru 3 insi. Eu la mijloc, eu care urasc sa dorm la mijloc.
A fost prima vacanta la mare impreuna cu Iubi, prima vacanta la mare cu cortul, prima seara in care am dansat pe plaja, la un Beach Party, mai mult Zinka, ca eu nu mai puteam de frig, prima vacanta in care am mancat doar gratar si salata, prima vacanta in care am adormit pe plaja pana la 3 dupa-amiaza si m-am trezit inainte de a incepe ploaia, prima vacanta in care m-am ars atat de rau, incat nu era loc pe corpul meu, care sa nu ma usture si apoi sa se ia pielea. Prima data cand Iubi a jucat fotbal de plaja. A castigat, cu echipa, locul 3. Premiul era sa se dea cu BANANAAAA, insa a venit ploaia si am fugit la masina. Masina era al unui cunoscut care ne-a luat la mare si ne-a adus de la mare. Atunci, am plecat acasa. A fost prima data cand masina in care ma aflam, gonea, pe autostrada, cu 170km/h, printr-o ploaie torentiala. Inima imi batea cu putere, iar pielea ma ustura, incat nu ma puteam gandi la moarte ci la durere.

    Restul vacantei am petrecut-o printre drumurile la Bucuresti, pentru admiterea la master si petrecerile din caminul din care inca nu plecaseram. Despre admiterea la master voi vorbi intr-un alt post pentru ca necesita detalii mai multe. Prea m-a marcat ca s-o pot uita usor.

    In toamna m-am angajat, 8 ore, program fix, plictiseala maxima. N-am rezistat decat o luna. A urmat un alt job, program flexibil, lucru de acasa, salariu mizer. Am rezitat 8 luni.

Asta a fost acum 5 ani. Pam-pam!
Dar ce a fost acum 8 ani? Imi amintesc ca si azi...








Wednesday, March 20, 2013

Ochii ca marea

Va fac cunostinta cu una dintre nepotelele mele. E scumpa foc, iar ochiii... doamne ce ochi are, ma scufund in ei. Se numeste Anna si mi-e dor de ea!


Provocare de la Carmen in Miercurea fara cuvinte/Wordless Wednesday.


Monday, March 18, 2013

Happy birthday darling!

    E 12 noaptea. "Multi ai traiasca, multi ani traiasca, laaaaa muuulti aaaani! Cine sa traiasca, cine sa traiasca, laaaa muuulti aaani? Sotul sa traiascaaaa, sotul sa traiascaaaa, laaaa muuulti aaaani!", se aude vocea mea haraita. Probabil ca unii m-ar plati sa tac, dar ce conteaza vocea, conteaza masajul nu? Ahaha, aceasta scuza cu ce conteaza mai mult ne scoate din impas (numai la Romanii au Talent nu merge aceasta).

    Revenind la 12 noaptea - dupa ce i-am cantat la multi ani, i-am dat si cadoul. Sotul imi zice ca m-am scos usor si ca, ciudat, dar de fiecare data e acelasi cadou. Pai nu e acelasi, ca e, de fiecare data, mai mare cu un an si are o funda de o alta culoare. Zic.

    Cu saptamani inainte, creerul meu se tot framanta, in cautarea cadoului perfect. Am destule idei, insa nu le gasesc potrivite decat pentru alte ocazii, or mi-e frica sa n-o dau in bara cu marimea cum am mai facut-o. Nu e vorba, stiu ce marime poarta, dar stiti si voi cum sunt marimile in magazine, or poate modelul, or poate culoarea. Anumite chestii care le gasesc potrivite nu sunt disponibile in acel moment. Stiu, o sa-mi ziceti ca, Calul de dar nu se cauta la dinti, dar nu-i chiar asa.

    Ma tot framant, pana ajung cu o zi inainte. Abia seara, ma gandesc ca o sticla de vin m-ar scoate din impas. E duminica seara si magazinele au inchis devreme, la benzinarie nu era alcool. Si, la 12 noaptea e musai sa-i cant la multi ani si sa-i dau un cadou.

    Nu-mi ramane, altceva de facut, decat sa-mi pun o funda in frunte si sa-i zic: Uite-ti cadoul! Asta m-a salvat de cateva ori. Si azi la fel. Dupa ce, ca ti-ai luat-o pe cap, pe toata viata, ea continua sa-ti faca asa cadouri, la fiecare zi de nastere, aproape la fiecare, m-as gandi eu, sper el sa n-o faca... Mai sper, sa nu se sature vreodata de acest cadou si sa-l arunce pe geam. Nu prea mi-ar veni bine sa-mi conteste cadoul. Zic.

    In alta ordine de idei, am o idee pentru deseara, nu ceva foarte sofisticat, dar care sa ne scoata un pic din rutina asta. Nu zic ce, deocamdata.

  Today I give you the biggest kiss because you're the one I love and the one I wish to grow old with!
Happy birthday darling!











Sunday, March 17, 2013

Sarbatoarea altora sarbatorita de ai nostri

    Exista, pe pamantul asta, natiuni care sunt atat de puternice in simboluri si cu atata mandrie si patriotism, incat, pana si sarbatorile nationale sunt celebrate in intreaga lume, cu mare fast.


    Una dintre aceste tari este Irlanda care are atatea simboluri ca nici nu stiu cu care sa incep. The harp (harpa), The Leprechaun (acei pitici imbracati in verde), Shamrock (trifoiul), dansul irlandez, muzica irlandeza (U2, Enya) si de ce nu berea Guinness. Pe langa toate acestea, Irlanda mai are si o zi nationala - St Patrick's Day, o zi, care s-a raspandit in intreaga lume si e sarbatorita pe 17 martie, nu numai de comunitatile irlandeze. Aceasta sarbatoare este dedicata patronului spiritual al Irlandei, St Patrick, supranumit Apostolul tarii si se manifesta prin parade in costume verzi, petreceri si baluri, unde se bea bere in cinstea Protectorului.



    Sarbatoarea verde este sarbatorita si in Romania, unde se vor organiza atat parade, concerte cu muzica irlandeza si nu numai, cat si petreceri in diversele pub-uri care au, mai mult sau mai putin, din specificul irlandez.

    N-o sa vorbesc prea mult de aceasta sarbatoare pentru ca nu ma reprezinta, insa, cred ca multe natiuni, mai ales, Romania si Moldova, ar trebui sa o ia ca model. Ai nostri, in loc de mandrie nationala au numai reprosuri, critici si nemultumiri, iar cand e vorba de sarbatoare nationala, majoritatea se gandesc in primul rand la o zi libera, la o petrecere in plus, la nesimtitii aia care vorbesc cuvinte goale de la tribuna, dar nu fac nimic, la cate lipsuri au, la ce mic e salariul,  si mai putin la ceea ce se numeste spiritul sarbatorii si scopul sarbatorii.

    Pacat, pentru ca si noi avem o tara frumoasa, cu multi oameni buni, cu o natura fermecatoare si traditii care merita promovate, poate mai mult decat ar merita St Patrick.

Enjoy it!

Orice carte e si ea o forma de rezistenta

    "Orice carte e si ea o forma de rezistenta, dar nu impotriva frigului, ci impotriva uitarii". Nu-mi amintesc unde am citit aceasta fraza, probabil, pe vreun site, unde am intrat intamplator, insa n-am putut s-o uit. Are o doza de adevar destul de mare.

    Cand eram pe bancile scolii, imi placea mult istoria si literatura. La istorie imi placea foarte mult sa citesc despre evenimente, insa uram sa invat si anii acelor evenimente. Cred ca vi s-a intamplat si voua. Sper ca nu sunt singura care detesta sa memoreze niste ani. Ei bine, ca sa ma documentez, cautam in biblioteca, carti literare care sa vorbeasca despre acel eveniment. De exemplu cand am ajuns sa studiem Razboiul al doilea mondial, pentru a intelege mai bine personalitatea lui Stalin si vremile de atunci am citit cartea "Copiii Arbatelui", o carte fascinanta. Ca sa retin mai bine evenimentele din anii 1500 - 1700, din Franta si Anglia am citit Alexandre Duma, care a impletit in romanele sale, evenimente adevarate si fictiune, cu ani contreti si personaje reale.

    Zilele astea am recitit sau mai bine zis am ascultat, dupa ce, cu niste ani in urma, am citit "Dupa 20 de ani" de Al. Duma. Actiune, aventura si istorie - ma captivat. Nu tin sa fac o recenzie, pentru ca nu ma pricep, insa aceasta carte, citita dupa "Cei 3 muschetari" si completata cu "Vicontele de Bragelonne" iti poate arata o societate, mult diferita de ceea ce se scrie in cartile de istorie.

    Pe mine, m-a frapat un pic, sa aflu cat de libertini si aventurieri erau oamenii, femei si barbati, din acea perioada. Ma gandesc ca "gentilom" sau "cavaler", cuvinte care descriau tipul de barbat manierat, distins, onorabil, de rang inalt, in Franta, respectiv in Anglia,  arata, de fapt, un puternic simt al cuceririi. Acesti barbati erau foarte curtenitori cu femeile si nimeni si nici Ele si mai ales Ei,, nici cei mai saraci, si nici capetele incoronate, nu se dadeau in laturi de la aventuri romantice si iubarete. Si, desi barfele circulau in toate partile si fiecare stia de toate aceste excapade ale personajelor mai mult sau mai putin cunoscute, totul se intampla la "lumina" noptii.

    Va imaginati cum ar fi, acum, ca o "domnita" sa se faca a scapa pe jos batista, in speranta, ca un gentilom sa i-o ridice, iar ea in semn de multumire sa il lase sa-i excaladeze geamul, intr-o noapte fara luna, dar plina de romantism? Asemenea gesturi sunt demult apuse, dar recunosc ca sunt tare intrigante. Sunt mult mai atractive decat o cucerire intr-un club, unde Ea danseaza lasciv, in speranta ca va atrage atentia, iar El, macho, cu muschii sau cu burta la inaintare, se crede regele ringului si fiecare cad in plasa celuilalt.

    Cum spuneam, si cartile sunt o forma de rezistenta impotriva uitarii, iar despre oameni si societate, despre evenimente si culturi, despre cavaleri care nu prea mai exista si domnite care nu mai sunt domnite, putem afla din carti.

    Cartile sunt o mica garantie a memoriei, indiferent cat de putini cititori ar avea. De aceea va indemn sa cititi, fie cu ochii, fie cu urechile, dar sa cititi.

   Va recomand cartile lui Al Duma, oricare dintre ele. Sunt pline de de toate - istorie, romantism, aventura, povesti de dragoste, ura si razbunare, te tin in suspans si iti ofera o doza buna de adrenalina:
CELE 2 DIANE,
CEI 3 MUSCHETARI,
DUPA 20 DE ANI,
VICONTELE DE BRAGELONNE,
DOAMNA DE MONSOREAU,
REGINA MARGO,
CONTELE DE MONTE-CRISTO.

P.S.: Poate sunt mai invechita, dar inca n-am prins gustul cartilor scrise mai recent, exceptand acelea despre bunele maniere, yoga sau limbajul trupului.





Friday, March 15, 2013

Exista acele momente in viata . . .

    Lucy a devenit cunoscuta dupa ce a publicat o carte. Prin peregrinarile EI prin lume a adunat o multime de povesti de viata, despre EA si despre altii si pe care le-a scris intr-o carte care, dupa cum spune modestia din EA, a avut norocul sa placa publicului.
    Acum se afla in fata a zeci de jurnalisti care sunt curiosi sa afle informatii despre EA si mai putin despre cartea ei. Unul dintre ei, dupa ce o cerceteaza cu atentie, se ridica sa puna o intrebare:
- La un moment dat ati incercat sa va sinucideti. De ce?
In sala s-a lasat liniste. Nimeni, in afara de acel indiscret jurnalist, nu stia, nici macar rudele ei, nici macar cei mai apropiati prieteni. era un eveniment demult trecut si ingropat, credea EA, insa nu era deloc asa.
A lasata ochii in jos, pentru un moment, apoi i-a ridicat plina de mandrie si cu aceeasi voce calma si calda i-a raspuns:
- Si oamenii puternici au momente de slabiciune;
- Pe atunci erati casatorita cu Andrei, nu-i asa?
Un zambet trist, in coltul gurii, i s-a aratat fugar. Jurnalistii si-au atintit, curiosi, privirea asupra EI ca si cum ar fi vrut sa-i zmulga un secret, acea problema, foarte intima, pe care o stia doar sotul ei.
S-a uitat la jurnalist:
- Ce legatura are asta cu sotul meu?
- Intre timp ati divortat, nu-i asa?
- Asa si?
- Ati divortat, dar de ce inca il numiti sotul dvs?
- Exista acele momente, in viata, in care, atunci cand intalnesti o persoana si te indragostesti, se zice, o simti ca si cum ar fi unica persoana de pe pamantul asta cu care ai putea sa imparti absolut totul. E reciproc si hotarati sa va casatoriti. Astfel deveniti soti si sotie, din dragoste, respect si alte chestii importante. Despre acel sot vorbesc EU. El a ramas, in continuare, acelasi, cu care as fi in masura  sa traiesc alaturi, de acum incolo si sa-i dau toata viata mea.
- Si de ce ati divortat?
- Exista alte momente in viata, in care preferi sa-i redai dreptul la fericire acelui pe care il iubesti, decat sa-l chinui facandu-l nefericit. Ramane sotul meu chiar daca o hartie ne desparte.
- Deci nu va mai iubea?
- Nu am spus asta.
- El a fost momentul dvs de slabiciune? Va facea nefericita? De aceea ati divortat? Din cauza lui ati vrut sa va sinucideti? au urmat un sir de intrebari.
    A privit peste acele zeci de frunti incruntate si nerabdatoare, a inchis pentru o secunda ochii, a zambit, iar apoi le-a raspuns:
- Stiu ca voua jurnalistilor va plac raspunsurile concrete, dar le urati pe cele monosilabice. Ei bine astazi o sa va mai dau un singur raspuns cu care o sa inchei aceasta conferinta de presa. NU!
    Apoi s-a ridicat, le-a multumit si s-a indreptat spre usa, ignorand zecile de intrebari, care le auzea, vag, in ureche, ca niste soapte dintr-un vis urat.



Tuesday, March 12, 2013

"Intelectualii".MD vs Carla's Dreams

    Textul de fata, am inceput sa-l scriu, dupa ce am citit un post de pe FB, citez: "Eu sunt mai ramas in urma cu noile tendinte. Poate sa-mi explice cineva, ce anume transmit cei cu POHUI? Transmit careva valori, educatie, morala si nu inteleg eu? Sau a ajuns prostia sa fie considerata o valoare?", apoi un articol (pe care il gasiti aici), scris de o duduie, care tine in mana doua pasapoarte, unul moldovenesc si unul romanesc. Ati ghicit, are dubla cetatenie. Dar ce are textul acesta cu duduia? Absolut nimic, doar ca m-am simtit ca si cum cineva mi-ar pune carbuni incinsi sub talpi. Si eu am dubla cetatenie, si eu vorbesc romana si nu moldoveneste, si eu mi-am facut studiile in Romania si am locuit aproape un sfert din viata mea in Romania. Si ce? Asta ma face mai om decat sunt unii care locuiesc in Moldova? Asta ma face mai bogat spiritual? Sa flutur pasaportul romanesc ca pe un trofeu nu ma face mai bun si nici mai bogat. Sa fluturi acel pasaport cu mandrie ca asa simti, nu ca iti aduce niste beneficii.

    Dar nu despre asta vreau sa vorbesc, ci despre o anumita trupa din Moldova care canta o piesa impreuna cu Inna. Discutiile, in contradictoriu, vizavi de aceasta trupa, m-au lasat perplexa. Recunosc ca pana sa vad acel post de pe FB nu am stiut cine sunt acei de la Carla's Dreams, atat de discutati astazi. Autorul, Vlad, cand a postat mesajul sau pe FB nu a realizat ca de fapt el a facut reclama. Si o sa explic si de ce. Eu n-am auzit de aceasta formatie, dar, uite ca, Vlad, mi-a facut-o cunoscuta. De fapt, asa apar multe evenimente din neant, fie prin reclama pozitiva, fie negativa. Din  curiozitate, am intrat pe youtube sa vad despre cine si ce e vorba. Si am ascultat melodia pana la sfarsit si, pe deasupra, am mai cautat si alte melodii ale aceleeasi trupe, ca sa-mi fac o idee.


    Mi-a placut, este tot ce pot sa spun. Nu stiu de ce, insa mi se pare ca aduce cumva cu Guess Who, formatie romaneasca, pe care eu o apreciez pentru simplitatea cuvintelor pline de inteles. Cine vrea sa asculte asculta, cine vrea sa inteleaga intelege.

    De ce, totusi, Carla's Dreams nu este inghitita de acei pseudo-intelectuali moldoveni, care si-au tocit coatele pe bancile universitatilor din Romania si pantofii prin cluburile de fite din Bucuresti? Cica prosteste lumea si promoveaza incultura. Dragilor, dar oare sa spui un adevar in fata, necenzurat se numeste incultura? Fiecare, in masura in care poate, va intelege niste versuri, le va trece prin ceea ce se numeste creer si sa le va da un inteles. Ok, cuvantul P.O.H.U.I (puteti vedeavidioclipul aici)   tradus mot-a-mot din jargonul si regionalismul moldovenesc, dar si din rusa, are o anumita semnificatie, care nu-mi face cinste s-o traduc, dar semnificatia cuvantului este, in romana urbana, "Mi se rupe" sau ca sa vorbim din DEX ca adevarati intelectuali putem sa numim piesa "Imi e indiferent". Oricare variante descriu aceeasi stare. Dincolo de acest aspect, cantecul are sensuri mai profunde.  Aceasta melodie transmite un mesaj, iar videoclipul si mai mult - "Fii mai bun".

    De ce sunteti atat de pudici, atat de prefacuti si de ce constituie pentru voi un tabuu aceasta injuratura si acele cuvinte pe care si voi le-ati folosit la un moment dat sau inca le folositi? Oare nu ati obosit sa latrati unii la altii? De ce gasiti orice motiv ca sa va aratati indignarea fata de ceea ce se intampla acum, in Moldova legandu-va de originile voastre, de cultura, de arta, sub orice forma n-ar fi ea, va legati de oamenii, de cuvinte? Oare e mai importanta  fonetica unei piese, stilul piesei, ca foloseste cateva injuraturi, decat mesajul pe care il transmite si notele muzicale care iti rasuna in urechi? Cu ce sunt mai bune piesele celor de la O-zone? Ca nu injura? ca nu spun lucrurilor pe nume? Pavel Stratan, prin versurile lui i-a adus pe moldoveni in pragul colapsului? Din cauza lui s-au apucat moldovenii sa bea? Beau numai moldovenii, oare? Pavel Stratan nu a schimbat cultura moldovenilor in nici un fel si nu cred ca o va face nici Carla's Dreams. E doar un curent, cu un mesaj, un mesaj bun pentru cine are urechi sa auda. Pe Paraziti nu-i ataca si nu-i judeca nimeni pentru versurile necenzurate, pentru ca spun lucrurilor pe nume. Carla's Dreams are o identitate, este diferit de tot ce se intampla in Moldova si pentru ca e diferit e si judecat.

    Ce cultura promovati voi, postand pe FB o poza cu voi, iesind dintr-un club, intr-o dimineata, cu o fata obosita si bauta si cu mesajul "Dupa o noapte de distractie"? Vedeti vreo diferenta de mesaj intre aceasta poza si titlul piesei? Eu nu vad nici una. Ce valori, ce educatie, ce morala transmiteti voi, iesind din club? Nu-i asa ca in acel moment va e P.O.H.U.I (Patologia Obstructiv Huliganica Uniform Iradiata), dar dupa ce va reveniti, dupa un somn bun, aveti "intelepciunea" de a critica pe altii?

    Moldovenii sunt sinceri, moldovenii vor lua mesajul asa cum cred ei, moldovenii sunt mai intelepti decat credeti voi. Ascultati piesa asta, poate se trezeste in voi patriotismul si nu acel patriotism pe care il fluturati in fata celorlalti, ci acela care vine din adancul sufletului, de la origini.

Carla's Dreams - Nascut in Moldova







Sunday, March 10, 2013

Si ce daca ai o pereche de sani si ceva mai mult estrogen?

    O sa readuc in discutie ziua care, cica, este a femeilor - 8 martie. Motivul este ca, aflandu-ma in Marea Britanie, fara sa vreau, traiesc si simt si sarbatorile lor. Nu ai cum sa nu faci altfel, nu te obliga nimeni, poate doar simplul fapt ca esti in curtea lor.
    In Marea Britanie, astazi, de la mic la mare, sarbatoreste Ziua Mamelor. Nu a femeilor, ci ZIUA MAMELOR. Restaurantul italian, langa care locuiesc, a fost, astazi, ticsit de lume. Barbati, copii, dar mai cu seama femei, cu buchete de flori si zambetul pe buze, i-au facut vanzare buna, proprietarului restaurantului, pe o buna bucata de vreme, de acum incolo. Nici la Craciun sau Revelion nu am vazut restaurantul atat de plin (asta are mai putina importanta, dar ce vreau sa zic este ca aceasta zi este foarte speciala). Imagini cu doamne tinere cu copii de mana, doamne cu nepoti de mana, unele zvelte, altele in scaune cu rotile, domni care le deschideau usa, care le ajutau sa se aseze la masa, m-au facut sa ma gandesc ca inca n-a murit cavalerismul si ca barbatii inca nu si-au dat naibii mamele, nu au incetat sa-si educe copiii in a-si iubi si respecta mamele. Si nu numai barbatii, dar si femeile caci si ele au mame, pe care le-au sarbatorit.


    Intr-un post anterior am mentionat ca 8 martie este, pentru mine, mai mult o zi a mamelor. Asa o vad eu si asa o voi considera in continuare. De ce? Deoarece si pentru ca... Sa vedem, de ce este mai importanta o femeie si un barbat nu? De ce femeia are o zi in care e sarbatorita, iar barbatul nu? Pentru ca ai o pereche de sani si ceva mai mult estrogen nu se justifica sa ai in plus o zi in care sa fii rasfatata, felicitata si sarbatorita. La urma urmei, daca exista o zi a femeii de ce n-ar exista si o zi a barbatului. Chiar am putea inlocui 8 martie cu Ziua Estrogenului si sa mai punem in calendar si Ziua Testosteronului, ca sa nu fac aluzie si la o zi a "originilor", daca intelegeti ce vreau sa spun. Daca tot suntem in secolul egalitatii sa fim egali pana la capat, nu?

Insa, daca 8 martie ar fi numita Ziua Mamelor, asta ar schimba situatia si ar inceta contradictiile ca de ce femeia are o zi in care e sarbatorita, iar barbatul nu are.

    Mama, acea fiinta blanda, rabdatoare si buna, descrisa in poezie, este unica. Numai mama poate darui viata, numai mama poate purta in burta un alt om. Datorita mamelor ne aflam asta aici, acum si asa. Nu neaga nimeni aportul barbatilor, a tatilor, insa legatura pe care o are o mama cu pruncul ei din burtica, nu o poate avea un tata cu copilul lui. Anume Ea este acea fiinta sfanta care se sacrifica pentru copilul ei, isi sacrifica corpul si indura dureri si schimbari doar pentru a darui VIATA, de ea depinde in totalitate viata copilului ei. Aici nu vorbim de acele femei carora li s-a dat puterea de a darui viata si ele au negat-o. Acelea nu sunt mame, cel mult sunt doar femei.

    Pentru ca mamele au daruit viata consider ca 8 martie sau o alta zi din calendar, este o zi indreptatita, dar e indreptatita sa fie a mamelor, a mamelor care merita.

    De ce britanicii pot si noi nu putem, de ce la ei e altfel? Ei au lamurit si aceasta chestiune contradictorie, asa cum au lamurit multe altele, asa cum au pus la punct orice chichita a vietii si societatii. Ei au vazut unde e problema si au abordat-o altfel. Au numit Ziua Mamelor si cu asta au rezolvat orice conflict. Ba mai mult, au adaugat pe lista sarbatorilor si Father's day, in a treia duminica a lui iunie, ca sa nu existe discriminare. Mi se pare normal. Si e normal ca in cinstea parintilor si in onoarea lor sa li se faca loc in calendar, alaturi de alte sarbatori ca ziua muncitorului, ziua medicului, ziua lucratorului public, ziua studentului, ziua bautorului de bere!!!, ma rog, era ziua berii, dar cam tot aia e, etc.

    Asa e la ei, la noi nu e asa, fir-ar sa fie.





Saturday, March 9, 2013

The British early Spring flowers

    Cel mai bun remediu ca sa alung plictiseala este sa ma plimb in natura. Si ca sa imbin placerea cu relaxarea ma joc de-a fotograful. Daca imi iese, ramane sa apreciati voi. Dar sa nu lungim vorba, va las in "compania" catorva poze realizate zilele astea:








     In Marea Britanie, florile primaverii isi fac aparitia prin fiecare crapatura pe care o gasesc, ca sa-si arate gingasia. In orase si sate, paduri, parcuri si strazi, ghioceii si brandusele, narcisii si magnoliiile se arata vioi, infruntand ploile imprevizibile si reci ale climei britanice.
    Desi, aerul imbibat de o ploaie rece si continua, nu se grabeste sa aduca primavara, florile razbat spre soarele ascuns dupa nori grosi, prevestind cu mult inainte de a veni, acel mult asteptat anotimp.






Natura este foarte primitoare, clima dimpotriva:




    Voi ce parere aveti de aceste fotografii?

Thursday, March 7, 2013

De ce 8 martie?

    Ziua femeii, o zi internationala, dar nu ca oricare alta.
    Unii o numesc comunista, dar de ce tot ce e nascut in comunist e, neaparat, si negativ? Sigur ca pare o sarbatoare comunista, fiindca a fost impusa de niste miscari de masa, muncitoresti, de sindicat. Pana atunci, femeile aveau foarte putine drepturi, erau discriminate. Cum isi obtin, oare, drepturile cei discriminati? Nu zic "minoritate" fiindca demografia arata ca sunt mai multe femei decat barbati pe lume. Oricum, e o sarbatoare si a primaverii, adoptata de toata lumea civilizata.
    Mai este o problema in legatura cu aceasta sarbatoare - comertul eftin, care face din aceasta sarbatoare una ca si oricare alta, dar, oare, este nevoie de un anumit cadou, ca sa-i poti zice, femeii de langa tine, fie mama, fie sotie, sora, bunica sau prietena, un simplu "La multi ani si un multumesc ca m-ai facut sau ca esti langa mine?".
    Altii zic ca nu au nevoie de o zi in care sa-si sune mama si sa-i zica "La multi ani mama!", o pot face in fiecare zi. Da, dar de cate ori pe an iti suni mama si ii zici o felicitare si cat inseamna ea pentru tine? Poate doar la ziua ei, daca nu esti prea ocupat ca sa uiti si de ziua ei. Si parca o sarbatoare e mai sarbatoare cand este sarbatorita la unison.

    De ce sa renuntam sa sarbatorim Ziua Femeii pentru ca e o sarbatoare comunista, dar sa sarbatorim Valentin's day sau Holloween?


    Imi amintesc cu drag, cum la gradinita, educatoare ne punea pe fiecare dintre noi, picii, sa confectionam chestii hand-made, pe care scriam cateva cuvinte de felicitare si numele mamei. Trebuie sa mentionez ca, nu noi, aia micii, scriam felicitarile si poate, noi aveam un aport prea mic in confectinarea acelor felicitari, insa faptul ca ne murdaream de lipici si taiam doua - trei frunze pentru floricica de pe felicitare, ne facea sa ne simtim mandri de realizarea noastra, iar pe mamici le simteam induiosate cand primeau acele mici felicitari, confectionate de puii lor si daruite la matineul organizat special cu aceasta ocazie. Acolo, spuneam poezii cu atata inflacarare, dupa care ne duceam la mamici si le dadeam acel valoros obiect al trudii noastre. Ne uitam in jur si incercam sa ghicim care este cea mai frumoasa dintre toate.

    Nici pana acum, n-am reusit sa-mi gasesc talentul in a confenctiona chestii hand-made. Poate, acesta este si motivul pentru care, ajungeam cu o zi inainte de Frumoasa Zi si nu aveam nimic facut de mine. Atunci, educatoarea ii aduna pe toti copiii ca sa ma ajute si pe mine sa fac ceva. De cele mai multe ori, felicitarea mea era cea mai frumoasa, pentru ca era facuta cu ideile adunate de la toti, insa, in sufletul meu eram trista, de fiecare data, pentru ca nu puteam sa fac ceva cu mana mea.

    Poate, din aceasta cauza, intr-o zi, al unui an, pe care nu mi-l mai amintesc, am sterpelit de la mama din birou un pumn de banuti, care pentru mine erau o avere. Imi amintesc ca i-am luat un parfum, din cel mai eftin si mai prost si pentru ca nu-mi ajungeau bani si de flori, am fost in padure, am adunat cativa ghiocei si cateva crengute care inmugureau, le-am unit intr-un buchet si i le-am daruit. Insa, inainte de a i le darui, mama a descoperit ca am furat bani de la ea.
    Pana a primi cadoul nu mi-a zis nimic, insa dupa ce am felicitat-o cu bucurie in suflet, EA, in loc sa-mi multumeasca, m-a certat si m-a pedepsit pentru ca am furat bani. M-am simtit ultimul om si din acel moment, nu numai ca nu am mai furat bani, dar nici cadouri nu am mai facut de 8 martie. Insa, la prima ora a diminetii, ma duceam si o cuprindeam si ii ziceam "La multi ani mama!". Nu avea nevoie de mai mult.

    Era si este, o sarbatoare a mamelor, nu neaparat a femeilor, dar, pentru ca, fiecare mama este o mama sau o potentiala mama, ma face sa ma gandesc la aceasta zi ca la una in care ma simt minunat ca sunt femeie. Nu e o corvoada aceasta zi si, la urma urmei, o zambila este mai eftina decat un pachet de tigari.


Tuturor femeilor, mame sau posibile mame, va doresc sa pastrati soarele in ochi si gingasia in suflet!
La multi ani femeie!



Wednesday, March 6, 2013

Hai sa ne intalnim la mall

    Dintodeauna oamenii si-au dat intalnire in locuri cunoscute, de cat mai multi, locuri care, unele dintre ele, au devenit atat de cunoscute incat, nu-i nevoie sa locuiesti in acel oras, ca sa stii unde se afla si despre ce e vorba.


   Cea mai la indemana iesire in oras se pare ca este plimbarea la mall. Suni un prieten si ii zici "Hai sa iesim in oras!". Unde? "La Mall". De ce? Pentru ca acolo sunt inghesuite, iarna la caldurica sau vara la aer conditionat, atat nenumarate magazine mai "de firma" sau mai putin, cat si destule cafenele, restaurante, cinematografe, patinuare, spatii de relaxare si/sau sport, locuri de joaca pentru copii mari si mici, librarii si mai nou, cazinouri si cluburi de noapte. De ce sa alergi dintrun capat de oras in altul cand le gasesti pe toate intr-un singur loc.

    In urma cu cativa ani, prin liceu (pe care l-am facut la Chisinau), locul de intalnire era, de obicei, la Stefan (langa statuia lui Stefan cel Mare, din centrul capitalei), la Gemenii sau la Mc Do' sau la Unic/Moldtelecom (Unic - un mini centru comercial langa care se afla cladirea Moldtelecom, tot in centru). De cand s-a deschis, lumea isi da intalnire la MallDova. De ce? Simplu: ai chef de cumparaturi? Acolo le gasesti. Ai obosit si ti-e foame sau sete, acolo sigur gasesti unde sa mergi. Daca ai chef de un film - si cinematograf gasesti acolo.

    In facultate (pe care am facut-o la Pitesti), locul de intalnire era la Primarie, la Teatrul Davila, la Mc Do', la Fortuna (un mini centru comercial cu magazine care vand produse de proasta calitate, dar pentru ca e in centru toata lumea trece pe acolo), la Trio B (magazin cu produse de firma), in Piata Rosie din Pitesti. Toate se afla in centru orasului si daca pornesti in plimbare (ceea ce si fac majoritatea locuitorilor acestui frumos oras) de la Teatrul Davila si pana in Piata Rosie o intalnesti pe rand aceste locuri de intalnire sau cel putin, acolo isi dadea intalnire, toata lumea, pana cand s-a deschis Euromall. Acum, raspunsul cel mai probabil, este "hai sa ne vedem la mall".

    O perioada, cat am stat prin Bucuresti, ocupata cu masteratul, acel loc de intalnire era la Coloanele Garii de Nord (desi acum, acolo, e foarte aglomerat si duduie de tazimetristi insistenti) sau la casele de bilete tot la GN, la Mc Do'/la KFC sau la Coloanele din Piata Romana, la Motoare, or in fata TNB, or la fantanite in Piata Universitatii sau la Mc Do' din Piata Unirii. Aceste locuri au ramas si acum la fel de cunoscute. Fie seara sau zi, cu siguranta vei vedea, pe cineva citind sau ascultand muzica, in asteptarea cuiva. Chiar daca notorietatea acestor locuri nu s-a schimbat, din ce in ce mai multi, isi dau intalnire, la AFI Palace Cotroceni. Desi, mai sunt si Baneasa Shopping Center, Bucuresti Mall, City Mall, Sun Plaza sau altele, Palace Cotroceni este cel mai NOU!!! si cel mai mare. Si stiti cum e omul, cauta, mereu, ceva nou. Cand se deschide un local nou, toata lumea buluc pe el, caci e nou.

La Iasi, cand am fost odata, m-am intalnit la Iulius Mall.

    In fiecare oras exista cate un mall din asta, care aduna, pe toata lumea, la un loc. Pe mine ma enerveaza aceste locuri de intalnire, pentru ca sunt prea aglomerate, prea obositoare, dar de ce sa nu recunoastem ca sunt cunoscute si practice. E mai usor sa gasesti un loc cunoscut decat sa cauti prin noianul de strazi si cladiri pe aceea de care n-ai auzit. Si in plus, daca dispui de putin timp, atunci, la mall poti sa rezolvi, din mers, mai multe probleme: shopping (de exemplu daca ai nevoie urgent de o camasa noua, or o esarfa, or orice altceva), iesit cu prietenii, mananci, bei ceva, etc.

    Despre alte locuri de intalnire, probabil, o sa amintesc intr-un alt post, caci multe amintiri ma leaga de un anumit sau mai multe asemenea locuri.


Sunday, March 3, 2013

Pantofii de mireasa - de la atuuri la riscuri

    Pantofii sunt un accesoriu foarte important pentru mireasa. Desi pantofii nu sunt o prioritate pentru mirese, ei au un rol important in a tine nivelul nervilor sub control. Daca iti cad din picioare sau dimpotriva te strang, daca simti ca iti amortesc picioarele sau ca nu mai poti de bataturi, inseamna ca nu ai ales pantofii potriviti. Dincolo de eleganta si faptul ca trebuie sa se potriveasca cu tinuta, pantofii de mireasa mai trebuie sa fie si comozi.


    Eu ador pantofii inalti, mi se par cei mai sexy dintre accesoriile unei mirese, dar, din pacate picioarele mele nu sunt obisnuite cu tocul cui, de 15 cm, asa ca, la nunta mea, am renuntat la placerea aceasta in schimbul comoditatii si am ales o pereche de pantofi simpli, in clasicul alb, decupati in fata si cu toc de 8 cm. Au fost atat de comozi, incat, dupa 23 de ore in picioare si dupa dansuri cu foc, ii simteam de parca as fi fost desculta.

Pantofii mei
    Evident, pantofii ii alegi si in functie de stilul personal, stilul petrecerii, anotimp. In ultimul timp, un must-have, il reprezinta pantofii colorati care dau, acea pata de culoare, unei mirese imbracate integral in alb. De la culoarea preferata, culoarea nuntii sau, pur si simplu, o culoare care se regaseste in buchetul miresei, poti sa alegi orice iti doreste inima, important, este sa fie in concordanta cu restul tinutei.






    De multe ori miresele aleg acel "something blue" care pe langa traditie mai este si o culoare usor de asortat.




    Poti alege pantofi albi cu accente de culoare:





    Daca sunteti obisnuita cu tocurile inalte, pantofii Stiletto, iti pot face ziua mai frumoasa:





    Daca, dimpotriva, nu poti purta pantofi inalti, fie din cauza ca nu esti obisnuita (si nici nu trebuie sa risti in ziua nuntii) sau pentru a nu fi mai inalta decat mirele, balerinii sunt o alegere foarte buna. Balerinii ii poti lua si ca a doua pereche de pantofi, pentru momentele in care iti doresti sa topai cu foc, in mijlocul invitatilor:




    In general, pantofii cu toc mediu, se potrivesc, la toate tinutele, insa in functie de model poti sa-l asortezi unei tinute mai retro sau mai elegant, mai romantic sau in stil grecesc:





    In funtie de material poti alege pantofi din materiale textile, piele, imitatie din piele sau pantofii de "cristal":



    Sandalele, pentru sezonul de vara, reprezenta cea mai buna alegere. Fie ca alegi cu toc mare sau mediu, fie ca le vrei colorate, pe care sa le porti si cu alte ocazii, ai o varietate foarte mare:




    In alegerea pantofilor incearca sa tii cont de cateva lucruri pentru ca ii vei purta pe parcursul a mai mult de 10 ore:
- captuseala interioara sa fie antiderapanta
- ar fi de dorit ca materialul din care e confectionat sa fie mai moale, nu rigid
- pentru a te obisnui cu ei, e bine sa-i porti prin casa, iar pentru a evita bataturile, pernute de silicon sunt excelente.
    Despre ce modele sa alegi in funtie de forma piciorului nu ma pot pronunta, nu sunt specialista.
    O sa inchei cu doua superstitii despre pantofii de mireasa, insa ca orice superstitie, nu trebuie sa tii cont de ea. Pe mine doar ma amuza:
1. Se spune ca in ziua sau in noaptea nuntii nu trebuie sa-ti schimbi pantofii pentru ca o sa-ti schimbi si barbatul;
2. Nu trebuie sa alegi pantofi decupati pentru ca iti fuge norocul prin decupajul pantofului.